Nunta Muta

23 04 2010

Salutari alese! Nu as vrea sa vorbim aici despre film asa cum l-au definit marile studiouri ce produc filme comerciale ci mai degraba despre imaginea imaginii, ceea ce se descopera dupa filmul adevarat. Ma voi intreba eu precum ma veti intreba si voi care e cel adevarat si sincer, n-as putea spune. Un lucru e cert:
– ma trezesc dimineata cu sentimentul ca filmul adevarat nu mai exista si ma trezesc noaptea cu sentimentul ca suntem in miezul lui si de-asta nu il vedem.
Poate discutand aici ma voi lumina si eu daca Kinoglaz a disparut sau nu, daca adevarata cinematica este cea actuala sau daca noi, regizorii, reinventam ceea ce s-a descoperit deja.
Ca sa incepem concret, va invit la o discutie tematica despre “Nunta Muta” al lui H. Malaele, ca preludiu al unei discutii despre noul val regizoral romanesc si productiile acestuia.

Si deci, nunta:
Nu vreau sa povestesc filmul si sa va stric placerea de a-l vedea.
Recunosc, sunt tentat sa spun ca Malaele e un geniu al regiei asa cum, pe cand eram copil, l-as fi clasat ca un maestru-actor, dar incerc sa ma retin. Nu de alta dar cand simti stangaciile actorilor romani de film sau cand te intrebi cum de regizorul nu le vede gesturile false, te intrebi daca filmul romanesc s-a despartit de teatru sau e o imitatie ieftina a acestuia. Asa si in cazul de fata. Era o scena in care Tata Grigore ( Victor Rebengiuc) e impuscat iar actorii nu reactioneaza in nici un fel. Asa si cand Smaranda (Ioana Anastasia Anton) e ucisa iar cei care ii gasesc trupul nici nu se intreaba unde e criminalul sau nu merg pe urmele acestuia.
Nu sunt critic pana la nonsens, ba chiar inteleg simbolistica gesturilor jenate ale actorilor dar ma intreb daca Malaele e mai regizor de scena decat de studio.
Ideea filmului e mai mult decat geniala si spune aproape totul despre tembelismul tovarasesc si inspiratia bolsevica transpusa in cadru romanesc, ba chiar si de reactia sau non-reactia fata de cele doua. Cateva scene din film te lovesc vizual si iti creeaza controverse astfel incat nu stii daca sa razi sau sa te cutremuri, dar privind ansamblul filmic, simt acelasi gust amatoricesc al filmului romanesc. Atat ma roade azi apropos de Nunta Muta. Actorii, jocul acestora cu tente teatrale, tracul fata de camere, tentativele de a face din cinema o copie ca la carte a cinematografiei rusesti.
Ai impresia ca filmul e coborat de pe scena teatrului in fata camerelor, fapt care te dezamageste.

Pe de alta parte, cadrele perfect compuse pe diagonalele pesimiste, tonalitatile bine alese care iti creeaza impresia de sat pierdut de lume, personajele definite, scenele realizate cu rabdarea de care doar rusii mai dau dovada in film si, mai presus de toate, ironia cu care Malaele presara pelicula, fac din Nunta Muta un film bun. Un film bun si romanesc.

Malaele despre filmul lui:
“Va fi un film despre viata, moarte si Adevar.
Va fi un film cu mult umor”

(http://www.horatiumalaele.ro/)

http://www.nuntamuta.ro)


Actions

Information

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




%d bloggers like this: